Da!
Am rabdat, am scris, am fost genial, am murit. De fapt, m-au omorat altii pentru ca devenisem “sensibil” la politica vremii, iar si pe atunci serviciile secrete te pandeau la fiecare colt. Pe mine m-au inlaturat, pentru ca mi-am iubit tara. Voi spune tot pe acest blog.
Da!
Sunt chiar Mihai Eminescu, un roman simplu (stiu ca mi s-a dus vestea de “poet national” si “cel mai mare poet”, dar sunt sloganuri propagandistice ale unor incapabili de la Academie).
Da!
Mi-am facut blog, pentru ca, pe vremea mea, comunicam la fel! Asa cum fac Zoso, Piticu, Visurat! Eram la fel de tanar, aveam idei, dezbateam, ne tremiteam misive cu litere atent buchisite la lumina lumanarilor.
Fara sa par lipsit de modestie, va invit pe blogul lui Mihai Eminescu!
no bine că te-ai dumirit… epigonim cu viteza luminii, despre carele află că e emcepătrat.
da…esti cool
buna ziua, d-le Eminescu
am multe intrebari pentru d-voastra dar sunt ratacite prin creier si uitate de timp, un anumit aspect e cert si sigur, un anumit aspect care ma bantuit multi ani, asa ca acum este timpul sa scap de el:
sa va ia dracul, cu floarea d-voastra, cea albastra si care tinde spre absolut, caci multe zile fripte mi a facut.
va multumesc si imi cer scuze pentru neplacerile plasmuite.
@meccip – E bine sa dai afara tot ce ai pe suflet. Daca ma crezi, eu nu am dorit sa fiu “predat” in scoli si sa se ajunga la astfel de episoade.
Acum insa ai sansa sa imi spui direct ce ai pe inima si nu e nevoie sa-ti cer scuze pentru sentementele si trairile dumneatale.
bunaziua, la anu pe vremea asta o sa aveti in loc de idei de scris aicea o lehamite nu foarte speciala. dap.