Dragii mei cititori,
va multumesc pentru vizitele zilnice si pentru faptul ca am ajuns sa am unul dintre cele mai citite bloguri de pe internet. De ziua mea nu doresc sa devin nemuritor, sa fiu “poet national” sau mare vedeta in talk-show-ul lui Turcescu… imi doresc altceva.
Imi doresc pentru ca toata suflarea romaneasca si romanii de pretutindeni sa se apropie intr-o singura suflare, crez si traire. Ma refer in special la romanii din Basarabia, uitati de istorie insa nu si de inimile noastre.
Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa castige cu orice pret stapanirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta,deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale,orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iar noi suntem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarat a lua Basarabia in stapanirea sa, pentru noi Basarabia e perduta.
Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare, ce ni se poate intampla, nu este ca vom perde si ramasita unei pretioase provincii perdute: putem sa perdem chiar mai mult decat atata, increderea in trainicia poporului roman.In viata sa indelungata, niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi,cand cinci milioane de romani sunt uniti intr-un singur stat.
Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapanirea sa trei tari si sa pregateasca intemeierea unui stat roman mai puternic; a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara,pentru ca planul urzit de dansul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe sguduituri si ramane statornic,fiindca are doua temelii: constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene.Daca vom castiga de trei ori atat pamant pe cat avem si vom perde aceste temelii, statul roman, fie el oricat de intins, va deveni o creatiune trecatoare; iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si perderile ne vor fi trecatoare.
Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret; noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel, incat romanii sunt datori a ramanea pana in sfarsit consecventi motiunilor votate de catre corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vanzator.
Am scris despre asta si in TIMPUL, pe 10 februarie 1878 - Articolul se intitula “Credinta in trainicia poporului roman” insa in 2008, de ziua mea, imi doresc sa va ganditi la Basarabia si la romanii de pretutindeni!
In dialog cu fanii