De câte ori, iubito ti-am spus ca luna asta nu e doar luna indragostitilor… este si luna poeziei. Bucuria mea este atunci cand versurile ii incanta pe cei sensibili si lasa dragostea sa izvorasca in cele mai frumoase suflete.
De ziua indragostitilor, Veronica mea draga, iti dedic aceste grairi:
De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec si inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.
PS: m-am inscris si eu la concursul online insa stii prea bine ca nu ma ating doar de vinurile moldovenesti - badia Creanga are colo in crama si ceva pentru noi.
ptiu