Un luceafăr - dedicata lui Mircea Badea

Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viata-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă destept
Si cu bratele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.
Ca o zână din poveste ea e naltă si usoară,
E subtire si gingasă si din ochi revarsă pară,
Iar la fată e bălaie, părul galben cade-n cret,
Trandafiri pe fată are si cu zâmbetul istet.

Multumesc lui nenea Iancu pentru telegrama.

Un mare artist si un geniu al poporului se destainuie. Aproape ma incearca un sentiment de invidie pentru ca am scris doar “Somnoroase pasarele” si am ignorat complet maimutele:
IMAGINI INCREDIBILE AICI!

ATENTIE: imaginile nu sunt pentru cei suferinzi cu inima!

Stam eu linistit ieri cuprins de mrejele creatiei si incercam sa aduc la viata “Epigonii 2008″. Deodata imi suna telefonul si vad ca primesc sms (stiu, stiu - tot raspund la intrebarea asta - da! am telefon mobil! cu ecran in culori). Nedumirit cine imi tulbura linistea mormantala (stau pe langa monastirea Antim si au inchis si mustele odata cu summitul NATO), incerc sa vaz despre ce este vorba…

chiteam ca e neica Ionica sa-mi zica sa intru pe mess sau nenea Iancu sa ma inbie la o bere in gradina la Cismigiu insa inima a inceput sa-mi bata cand am vazut ca era de la Veronica.

Mi-am spus in gand ca e ceva grav (ea de obicei ma suna) si recunosc ca pulsul mi-a crescut. Dau sa cetesc semeseul si ce vaz…

“Dragule, sunt insarcinata…”

In momentul asta scap telefonul din mana si nu stiu daca sa intru in panica sau sa plang de bucurie… Veronica a fost la Viena toata iarna si acum imi da mesaje de genul asta… ceva era tulburator… ar fi putu macar sa-mi spuie ce se intampla.

Cu miscari lente, ma aplec si apuc telefonul ca sa mai cetesc si sa-mi spun ca vazul nu ma insala. Cetesc insa in mesaj….

“Love Plus te saluta de 1 aprilie”

… moment in care ma ia cu calduri si lesinuri si aud soneria si apelul de la Veronica care se prapadeste de ras.

Eu sunt om serios, poet national. De farse din astea imi arde mie mai fata?

Nu. Nu e vreo gluma. Chiar imi caut un job pentru ca viata in Bucuresti e din ce in ce mai scumpa.

Ma tot gandesc la ce abilitati am si unde as putea sa-mi depun cv-ul. As putea sa fiu copywriter in vreo agentie de publicitate (asta e clar) insa ma gandesc poate sa fiu mai atent la bani si poate ca mi-ar sta bine in haine de bancher.

Stiu ca Isarescu cocheteaza cu literatura insa impreuna am face o echipa senzationala. In plus, rolul de bancher mi s-ar potrivi mult mai bine devreme ce deja am semnatura si chipul pe bancnotele actuale.

Oare ce joburi li s-ar potrivi in secolul asta lui Creanga sau lui nenea Iancu…

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul “Bine, Ioane”

O dedicatie fina pentru amicul meu din dulcele targ al Iesilor

PS: mai am una… HAITI = grupuri de lupi flamanzi care bantuie prin judetul Botosani

De câte ori, iubito ti-am spus ca luna asta nu e doar luna indragostitilor… este si luna poeziei. Bucuria mea este atunci cand versurile ii incanta pe cei sensibili si lasa dragostea sa izvorasca in cele mai frumoase suflete.

De ziua indragostitilor, Veronica mea draga, iti dedic aceste grairi:

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.

Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec si inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.

PS: m-am inscris si eu la concursul online insa stii prea bine ca nu ma ating doar de vinurile moldovenesti - badia Creanga are colo in crama si ceva pentru noi.

Dragii mei cititori,

va multumesc pentru vizitele zilnice si pentru faptul ca am ajuns sa am unul dintre cele mai citite bloguri de pe internet. De ziua mea nu doresc sa devin nemuritor, sa fiu “poet national” sau mare vedeta in talk-show-ul lui Turcescu… imi doresc altceva.

Imi doresc pentru ca toata suflarea romaneasca si romanii de pretutindeni sa se apropie intr-o singura suflare, crez si traire. Ma refer in special la romanii din Basarabia, uitati de istorie insa nu si de inimile noastre.

Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa castige cu orice pret stapanirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta,deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale,orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iar noi suntem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarat a lua Basarabia in stapanirea sa, pentru noi Basarabia e perduta.

Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare, ce ni se poate intampla, nu este ca vom perde si ramasita unei pretioase provincii perdute: putem sa perdem chiar mai mult decat atata, increderea in trainicia poporului roman.In viata sa indelungata, niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi,cand cinci milioane de romani sunt uniti intr-un singur stat.

Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapanirea sa trei tari si sa pregateasca intemeierea unui stat roman mai puternic; a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara,pentru ca planul urzit de dansul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe sguduituri si ramane statornic,fiindca are doua temelii: constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene.Daca vom castiga de trei ori atat pamant pe cat avem si vom perde aceste temelii, statul roman, fie el oricat de intins, va deveni o creatiune trecatoare; iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si perderile ne vor fi trecatoare.

Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret; noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel, incat romanii sunt datori a ramanea pana in sfarsit consecventi motiunilor votate de catre corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vanzator.

Am scris despre asta si in TIMPUL, pe 10 februarie 1878 - Articolul se intitula “Credinta in trainicia poporului roman” insa in 2008, de ziua mea, imi doresc sa va ganditi la Basarabia si la romanii de pretutindeni!

… si spune ca sunt comunist si ca am fost “bagat pe gat” in perioada lui Ceausescu… spune ca sunt “prafuit” si ca nu mai trezesc “interes”… iar ca voi sunteti generatia “copy/paste”

Asa fericire sa-mi faca de ziua mea?

Cineva sustine pe buna dreptate ca am motive serioase sa ma rascolesc… pe blog:

Se pare ca Academia Franceza ar fi acceptat oficial termenul de “limba moldoveneasca” prin lucrarea Le Petit Larousse, care a vazut lumina tiparului acum cateva luni, potrivit editiei de vineri a cotidianului pro-guvernamental “Moldova Suverana”.

Autorul articolului din “Moldova Suverana” noteaza ca in pag. 1647 a lucrarii respective “scrie negru pe alb: Roumanie, cap Bucarest, langue roumain; iar mai incoace (la pag. 1528!) citim Moldavie: cap Chisinau, langue moldave”.

Potrivit cotidianului “Moldova Suverana”, “comunitatea internationala a incetatenit termenul limba moldoveneasca. In fond, deci sau prin urmare, cam s-a cam incheiat epopeea luptei pentru denumirea limbii. Din simplul motiv ca Europei si lumii intregi le va fi cald in cot cand Romania va pune austrul in aplicare”.

In articol se sustine ca “vina in intregime apartine Romaniei, caci e imposibil sa te tot joci un deceniu cu ea, ca dupa asta sa te miri de ce ai ramas gravida!”. Potrivit autorului, Romania a avut 2 ocazii sigure sa incetateneasca termenul limba romana in Republica Moldova. In vara anului 1994 si in vara anului 2000 dDar n-a vrut sa faca acest lucru, pentru ca nu e in interesul Romaniei ca termenul sa fie acceptat, ca problema sa dispara”.

In dictionarul Le Petit Larousse (editia 200 la pagina 1528, in dreptul statului Moldova, este urmatoarea explicatie: “Moldova, Statele Europei Orientale, intre Romania si Ucraina, capitala la Chisinau, limba moldoveneasca”.

As remarca o initiativa din luna Noiembrie pe blogul lui Bogdan Gavrila referitoare la folosirea termenului “limba moldoveneasca” la Google si va recomand sa cititi mai multe aici si aici (Wikipedia).

Mda… este incredibil ce se intampla si se pare ca stati cu mainile in san (de la bloggeri la oameni politici)… nu va mai iubiti limba?

Radu spune ca eu, Mihai Eminescu, sunt retrograd?!?

De ce? Simtea oare nevoia sa faca un referat la scoala si sa-mi puna o eticheta?